Cu siguranta, toata lumea stie ca… scriitorul vrea sa scrie. Asta asa, la o prima vedere. Sunt totusi momente in care, la o a doua, a treia sau…a n’spea vedere… lucrurile capata o cu totul alta intorsatura. In special cand, scriitorul nostru este pus pe fapte mari si ia decizii drastice.

“Momentul in care iei o decizie este momentul in care viata ta este slefuita” spunea Tony Robbins.

Iar asta imi aminteste de momentul in care… in timp ce scriam la prima mea carte fiction, am luat decizia sa ma opresc.

Exact. M-am oprit din scris.

Si, categoric, viata mi s-a schimbat in acel moment.

De fapt, povestea ar incepe asa…

Scriam.
Ma impiedicam scriind.
Asta, in timp ce aveam si un termen la care trebuia sa termin cartea. Primul volum al deja faimosului (in propriul creier) roman-trilogie la care lucram.
Dar iata ca, la un moment dat m-a pocnit, direct in frunte, revelatia ca… dupa atatia ani de studii, sa le spunem oculte, ar cam fi cazul sa tin cont de cunoasterea dobandita.

Si asta desi, la prima vedere, un scriitor vrea sa scrie. Sau… pare ca trebuie doar sa scrie.

*

Cel putin asta rezultase in urma gramezii de research pe care o facusem anterior. Gramada ordonata sau dezordonata… spune-i cum doresti.

Teoria o stiam… toata.

Cum sa scrii fiction, cum sa faci dialogurile, cum sa scrii printre randuri, cum sa scrii despre lupte, cum sa scrii despre dragoste, cum sa… si cum sa…
Parea ca nimic nu ma poate opri din drum.
Categoric, de scris… stiam sa scriu.
Aveam chiar si idei briliante despre actiunea cartii.

Dar… din cauze necunoscute… ceva ma oprea.
Constant.

Dupa nici doua randuri scrise, invariabil, ma trezeam holbandu-ma la ecranul din fata mea. De un alb imaculat.
La fel de imaculat precum parea sa fie si creierul meu.

Nimic nu-mi popula cerebelul, nimic nu imi scotea neuronii din amortire.

Si, a venit momentul acelei revelatii.

De fapt… stii ce a reprezentat acel moment?

Momentul in care trebuia sa iau o decizie.

• Scriu… continui sa imi inchipui ca scriu.. in timp ce ma holbez ca prostu’n papusoi la ecran? sau…
• Opresc totul si fac ceva ce nimeni nu ar fi banuit ca ar face un scriitor?

Chiar daca, la o prima vedere, scriitorul vrea sa scrie.

Sincer… acel moment a fost unul de cotitura.
La fel ca orice moment in care scriitorul ia decizia.

Momentul meu a fost scurt.
In general iau deciziile foarte repede.
Nu-mi place sa intorc pe toate partile situatia.
Dupa atata vreme petrecuta pe frumoasa noastra planeta albastra, am invatat sa-mi ascult inima.

Ca atare, am decis.

Mut mobila.

Stiu… stupefiant!
Brusc, ma transformasem din “faimosul” scriitor, in caraus de mobila.

In primul rand am luat biroul. Aveam (si inca am) un birou de colt. Care… evident… statea in coltul camerei. Fapt care, ma obliga pe mine sa stau cu fata spre colt si cu spatele spre usa.

Maaaaare greseala.

Cine stie macar putin despre stravechea stiinta numita Feng Shui, stie ca niciodata… dar absolut niciodata… nu stai cu spatele la usa. Este ca si cum te-ai auto-supune brusc unui atac.

Nu insist asupra motivelor ci o sa-ti spun ca, desi vorbim despre un birou de colt, am reusit sa-i gasesc o pozitie in care eu… sa ocup asa numitul loc al “comandantului”.

Buuun.

Asta m-a obligat sa repozitionez toate piesele de mobilier din camera. Am rotit si invartit totul pana cand a iesit o configuratie curata, fara nici un fel de ingramadeala care ma putea bloca iar.

Insa, chiar daca biroul ma punea in locul comandantului, mai erau cateva obstacole care-mi blocau creativitatea. Ca… deh… scriitorul vrea sa scrie iar pentru asta are nevoie si de creativitate.

In noua pozitie, aveam spatele orientat… relativ… spre fereastra. Cand aplici remediile stiintei Feng Shui, evident ca nu o sa poti rezolva totul ca la carte, din prima. Poate doar daca… te muti in alta casa.

Recunosc… departe de mine acel gand. Imi placea casa mea (mai precis apartamentul gen cutie de chibrituri din imemoriale vremuri comuniste).

Vestea buna este ca, orice problema are o solutie si… am rezolvat foarte usor noua pozitie, punand strategic cateva plante care sa constituie o bariera intre mine si fereastra.

Un singur obiect… nu am putut sa il rezolv cu remedii improvizate.

Asa ca… am renuntat la scaunul de birou (care, oricum era vechi) si am achizitionat unul care sa-mi satisfaca Muza. Un scaun solid, cu spatarul care sa imi apere, inclusiv, nivelul umerilor.

Decizia aceasta mi-a schimbat viata.

M-a transformat dintr-un scriitor care se holba la ecran incercand sa scrie o trilogie fiction, intr-un scriitor care… in doar 3 luni de la acel moment, a publicat prima sa carte nonfiction.

O carte, datorita careia am putut sa ajut, ulterior, multi alti scriitori.

Si asta deoarece, am depasit cu brio momentul in care am decis; sa imi ascult inima.

“Indata ce iei o decizie, Universul conspira sa o transforme in realitate“.

Nu am spus-o eu. Ci, unul mai destept ca mine, pe nume, Ralph Waldo Emerson.

Eu doar te intreb.

TU… ce decizie iei Acum pentru cartea ta?

Daca-mi permiti sa-ti dau un sfat… doar unul…

Scrie!

Scoate la lumina zilei cartea ce o ai in inima!

Ti-am dat toti pasii necesari. Tu, trebuie doar sa decizi.

Cand incepi sa scrii? Singur… eventual amanand iar… sau ghidat?

Te asigur ca raspunsul la aceasta intrebare decide drumul vietii tale in continuare.

Iti doresc sa ai parte de decizii inspirate.

Si, daca ai nevoie de o sesiune de strategie si claritate pe calea catre cartea ta…

… absolut GRATUIT…

Programează o întalnire 

cu mine pentru a stabili împreună dacă și cum te pot ajuta să găsești soluția la problema cu care te confrunți.