Iti promiteam in ultimul mesaj ca vei avea ocazia sa citesti raspunsul la manusa aruncata mie de catre Diana. Daca nu ai citit inca despre modul in care m-a provocat, o poti face accesand articolul “Cum e sa tii aproape, in 900 cuvinte (final de proiect cu Diana Paran)“. Daca, totusi, l-ai citit… poti trece mai departe sa citesti textul integral al acestui raspuns la provocare. Sau, mai bine spus… ping-pong intre scriitori.

Sper sa-ti fie… inca o data… de folos.

💥Ziua Z dupa finalizarea Proiectului de 90 de zile💥
Buna dimineata dragii mei Scriitori!!!

Stau la acelasi birou Feng, pe scaunul meu Shui si ranjesc precum pisica aceea cu cap mare din Tara Minunilor.
Stiti voi, pisica cu cap urias si cu un zambet ce incepe la urechea stanga si se termina la cea dreapta. Asta, in fericitul caz in care… nu cumva depaseste a doua ureche.

De ce am eu zambetul asta laaaaarg?

As putea sa va cer sa ghiciti in minim 900 cuvinte dar… nu va mai perpelesc pe jar mocnit.

Asa… ca o paranteza… cred ca, deja stiti ca-mi plac provocarile. In clipa in care ma ciocnesc frontal de o astfel de ocazie… zau ca, simt cum toata fiinta imi trepideaza de bucurie.

Si, iata ca, fix in clipa in care voiam sa dau stingerea… singurul meu ochi albastru inca deschis pica, pur si simplu, pe cuvintele Dianei.

Care, a respectat cu sfintenie multe reguli nonfiction. Inclusiv cea de minim 900 cuvinte. Cu accent pe “minim” deoarece acelea citite de mine, la mult dupa miezul noptii, erau cam 1300.

Categoric, zambetul si satisfactia mi-au cuprins intreaga fiinta.

Motive ar fi multe dar… ce sens are sa despic firul in patru cand… ma grabesc sa ridic manusa aruncata cu atata gratie, cursivitate, umor si… ? (va provoc sa caracterizati, in cate cuvinte vreti, bilantul de final de proiect al Dianei)

Pentru cei care nu stiu inca, dezvalui un mic secret. Am cunoscut-o pe Diana in urma cu mai putin de 1 an, ea fiind una dintre absolventii primei editii a primului meu curs organizat in Romania, pentru romani. “Cum sa scrii o carte nonfiction de impact” (daca te intereseaza  sa participi la urmatoarea editie, poti sa te inscrii pe lista de asteptare AICI).

Si, iata de ce, zambesc laaaaarg.

• • • 👉Fara sa-si dea seama, a folosit in “pledoarie” multe dintre elementele pe care le-a invatat la acel moment din timp si spatiu.
    • 👉Fara sa-si dea seama, va termina, Diana noastra toate cele 5 carti incepute.
    • 👉Fara sa-si dea seama, Diana tocmai a scris o introducere a unei potentiale carti ce s-ar putea intitula, cu brio, “Jurnal de Scriitor”.
    • Iar ca subtitlu, zau ca ar merge un: “Din zbaterile carturarului ce nu-si amintea ca-si depasise mentorul”.
    • 👉Fara sa-si dea seama, Diana a trecut in doar 90+4 de zile prin stari si revelatii ce iau altor scriitori ani de zile. Sau… poate… chiar vieti.
    • 👉Fara sa-si dea seama, Diana a devenit maestra in a scrie chiar si atunci cand cheful si dragul de a scrie o ocolesc.
    • 👉Fara sa-si dea seama, mi-a mangaiat orgoliul, egoul, mandria si… toate celalalte chestii absolut pamantene cu care am fost dotata la venirea in acest trup.
    • 👉Fara sa-si dea seama, a crescut atat de bine scriitorul din ea incat nu mai are nevoie de 90 de zile pentru a termina draftul unei carti.

Pentru ca… ceea ce este absolut fascinant in viata de scriitor… este faptul ca poti scrie o carte in… muuuult mai putine zile.

❤️💛💙 Sau… si-a dat, Diana noastra, seama?

Iar acum… pana nu mi se inchide si singurul ochi fost albastru, deja verde, ce a mai ramas semideshis la aceasta ora din noapte…

Ce ati spune de o provocare?
A doua pe ziua de azi.

Puteti analiza… in minim 900 cuvinte (sic)… daca Diana si-a dat, sau nu, seama de toate cele de mai sus, in clipele in care scria?

Si, nu va speriati.
Nimeni nu va contrazice argumentatia nimanui.
Puteti chiar s-o tineti ascunsa pe a voastra, departe de ochii nostri si ai lumii.

Suntem aici pentru a ne exersa mana de scriitori. Asa… ca intre scriitori.
Si, scriem… conversational, fara sa editam… pana cand, vom debloca tot ceea ce ne tine in loc atunci cand vrem sa scriem.

Ca postam pe grup sau nu… acest aspect ramane strict la latitudinea fiecaruia.

Ce este important?
Scrieti! Scrieti! Scrieti!

Va veni ziua in care va veti bucura ca ati facut-o.

Iar la final de acceptare a manusii aruncate, permiteti-mi sa ma adresez direct… autoarei bilantului si totodata a provocarii.

💚Diana💚!!!!!!
Draga mea, sunt super si extra mandra de tine!
Zau asa.
Si, cum deobicei omu’ si-o face cu propria mana…
Ce spui de o noua provocare?
Si, Nu!
In nici un caz in calitate de raspuns la acest… raspuns.
🤣🤣🤣

Ci, te provoc ca… in clipele in care inspiratia, cheful, dragul de scris si Muza fug din calea ta… reia briliantul text pe care l-ai scris (acesta in care mi-ai aruncat manusa celor 900 cuvinte) si… gaseste cel putin 7 elemente pe care le-ai folosit si care… s-au lipit, asa bine, de tine la cursul pt carti nonfiction.
De ce 7?
Stiu sigur ca stii deja. 😎

(Dezvalui celorlalti prieteni din grup motivul.
Imi plac doua numere. Mult, mult de tot. 7 si 13. Si, deoarece Diana imi e draga, nu vreau s-o vad transpirand cautand 13 elemente.
Asa ca am aruncat pe masa de joc un sapte. De trefla, ca arata bine si are potential de noroc daca-i mai punem o extensie.)

Si, cu pasul clatinat in drum spre patul ce imi asteapta trupul…

❤️💛💙Va doresc spor si inspiratie!!!💙💛❤️

PS1:
Diana… stiu ca te-am invitat (alaturi de oricare dintre colegii si prietenii nostri din acest grup) sa scrii pe CaleacatreCarte.ro. Insa, iti cer consimtamantul ca “bilantul” tau sa il postez chiar pe site-ul mirelacarmenstancu.ro in care… nu credeam ca voi cere vreodata cuiva sa scrie. Dar… tare as vrea sa-l citeasca si cei 5000+ abonati la newsletter. Pe de o parte deoarece… recunosc… ma lauzi bine de tot. 🙂 Pe de alta parte, absolut toti cei care-ti vor citi cuvintele, vor avea enorm de castigat. Ce spui? Accepti?

PS2:
Nu. Nu este o provocare, ci o rugaminte.

PS3:
Am depasit doar cu 59 cuvinte limita noastra minima. Daca numar si acest PS3, Scrivener-ul meu spune ca sunt chiar 84 in plus. Asa, ca… intre scriitori.